bampi

Pe vremea cand umblam pe jos,
Carand la plase de-ata tare,
Stateam la cozi pentru mancare,
Dar traiam bine si frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos…

Citeste mai departe »»

Foaie verde ceapa iute, fata mamei nu se fute
Ba da mama m-am futut, nu acum ci mai demult
Dar-ar dracu-n pula ta ca n-ai mai putut rabda
Ba da mama am rabdat, atunci cand sa dezbracat
Fata mamei cum te-a pus? Mama tot cu curu-n sus!
Fata mamei ti-a placut? Mama mama foarte mult!

via: lipiciosii.ro forum.

Am gasit pe email, nu se stie de la cine primita, o poezioara intitulata: Doamne fa-ma PROST! Suna interesant…

De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna… PROSTII.

Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
“Iubite Doamne, fa-ma PROST!

Citeste mai departe »»

Îţi aduci aminte, seara, când ne-am privit, ne-am cunoscut?!
A fost, un moment unic, inima-mi bătea puternic, dar, plăcut!
Pentru prima dată, venise dragostea la mine, ca o furtună…
Fără să vreau, fără să ştiu, de tine m-am îndrăgostit, ca o nebună!

Dar, pentru tine, eram doar un copil… tu nu simţeai nimic…
Fără să gândeşti, nu ţi-ai dat seama, ce provoci… m-ai părăsit!
Am plâns, am suferit, dar dragostea a crescut, a rămas intactă,
Am trăit cu speranţa… că, te vei întoarce la mine, vreodată!

Dar, după nouă ani, visul mi sa-mplinit… tu, la mine-ai revenit!
Au urmat trei luni, impecabile, de vis, de dragoste, de fericire,
Dar, fără să greşesc, într-o clipă, ai devenit o bestie, un călău!
Şi, mi-ai făcut atâtea lucruri, rele, negre… ai distrus sufletul meu!

Acum, îmi ceri să te iert, să uit tot răul, să nu te mai condamn,
Să mergem înainte, s-o luăm de la capăt… eu, putere nu mai am!
Te-ai schimbat brusc, total, văd un străin… nu te mai recunosc…
Nu eşti tu, prinţul meu iubit… cel cu suflet mare, bun şi frumos!

Acum, îmi amintesc, ţip, plâng de durere şi am un dor nebun…
De cel, care m-am îndrăgostit, ce mi-a aprins acel sentiment, unic şi bun!
Zilnic, mă hrănesc din clipele, unice şi frumoase, care le-am trăit…
Şi mă întreb, unde-am greşit…poate, prea mult, te-am iubit şi preţuit!

Dacă, aş putea iubirea mea, să pot schimba totul, să dau timpu-napoi…
Nu aş schimba nimic, nu regret nici o secunda, tot ce-a fost între noi!
Indiferent ce-ar fi, te voi iubi veşnic, mereu… eşti viaţa, oxigenul meu!
Aşa e dragostea, te-nalţa, te omoară, plâng… dar, te iubesc, iubitul meu!

Acum, nu ştiu ce să fac, sau, ce va fi… cum se va sfârşi povestea noastră…
Am sufletul prea negru, am suferit prea mult… inima mi-e albastră!
Aş vrea, să pot, şterge tot răul, dar, e prea puţin… doar un, “îmi pare rău” !
Eu nu mai am putere, să gândesc… las timpul, să decidă asta, în locul meu!

Poezie de Brandusa.

Fiecare dintre noi trecem prin perioade sau momente ale vietii, fie mai bune, fie mai rele. Daca mai mentionam si faptul ca ajungem intr-o perioada in care nimic nu merge cum ar trebui, avem de platit facturi si nu facem fata cu banii, multi dintre noi ajung sunt cuprinsi de o stare de neliniste, stres si poate chiar disperare.

Intamplator am citit aseara intr-o carte o poezie care zic eu, te poate face sa te schimbi sau sa privesti altfel lucruri (evident daca chiar vrei sa faci asta).

Poezia ii apartine lui Gulistan Saad si se cheama Zambile pentru sufletul tau.

De bogatii de esti lipsit,
Si din putinul ce-ai avut
Doua paini ti-au prisosit
Vinde una si cu ce banuti ai obtinut
Cumpara-ti zambile pentru suflet.

Mesajul este unul simplu. Atunci cand te simti la limita puterilor, cand simti ca ai prea multe de facut si nu stii ce sa faci mai intani, cand ceea ce ar trebui sa rezolvi depaseste cu mult puterea pe care o ai in momentul respectiv, ia-ti o zi libera, mergi in parc, mergi la picnic, fa orice altceva sa te poti relaxa. Vei constata cu surprindere ca aceasta mica pauza te va ajuta sa-ti pui ideile si gandurile in ordine si te vei simti mai puternic a doua zi.